There’s nothing I remember quite so vividly as the summer when I was seventeen. Continue reading “It’s getting hotter…”
Author: V
Passionate about languages and cultures across the globe.
I live close to a mountain called Monsacro, the Sacred Mountain. It has a lovely crown of clouds most mornings, which lingers through the day sometimes. It sparked a conversation with a friend and a fairy tale I want to share with you.
Pot traduce din română în spaniolă sau în engleză sau în catalană, dar traducerea în limba mea maternă mă cam sperie. Am plecat din țară în 2004, și deși trecusem pe națională la Olimpiada de română, aveam totuși un vocabular limitat, și puține ocazii să-l lărgesc în afara conversațiilor cu taică-meu, care deși erau aprinse, pline de politică, științe și filozofie, tot se umpleau de cuvinte în spaniolă, expresii și construcții morfo-sintactice incorecte, și împrumuturi random din engleză. Totuși, nu mi-a ajuns traducerea oficială al poeziei If I Must Die de Refaat Alareer. În continuare, vei găsi versiunea mea. Sper să-ți aducă speranță.
Hanif Abdurraqib es uno de mis poetas favoritos, pero lo primero que leí suyo fue este ensayo en el Paris Review, y llevo queriendo traducirlo unos años. Me salió de una y no quiero editarlo, no por vanidad ni arrogancia, sino porque salió de mis propios turnos de noche. Aquí está un poquito más pulido en cuanto a maquetación, ahora que la luz rosada de otro amanecer me parece menos herida y más cicatriz.
Si estás leyendo esto, o eres una persona random que sigue este blog a pesar de lo esporádico de las publicaciones, o eres alguien cercano. Esta publicación va dirigida a ese público cercano.
Supongo que cuando una llega a cierta edad y cierto nivel de experiencia, empieza a escuchar aquello de “buah, tía, ¡podrías escribir un libro con todo lo que te pasa!” En concreto, a mis 33 años de edad y 89 años de historias, me lo repiten bastante. Tal vez la frecuencia se deba a conocer más gente nueva en los últimos cuatro meses que en los anteriores cuatro años. Tal vez se me da mejor ahora contar historias que antes. Tal vez ahora realmente tenga algo interesante que contar. Quién sabe.
My face is not my own. It’s very odd, to look in the mirror and see someone else.
My name is not my own. It’s quite comforting, to hear another in its stead.
I can’t seem to stop writing poetry lately, so here’s more.
It’s time for another one of these, I guess…
I keep writing poetry about myself, and then I have to share it. It must be some terrible illness.